Cine nu vibrează, când ascultă asemenea cântece, nu simte românește!
Vizionați, ascultați și comentati! Versurile sunt tulburătoare.
https://www.youtube.com/watch?v=KLkT2I4ySM4#t=12
Pagini
luni, 30 mai 2011
marți, 10 mai 2011
Consecintele luptei cu rautatea si prostia. (1)
Dupa aprobarea participarii la sustinerea examenului
de admitere in Academia Militara am inceput sa ma pregatesc asa cum credeam eu
ca ar fi mai bine, astfel incat, la momentul oportun sa fiu in masura sa
reusesc. Si timp aveam suficient, aproape un an de zile. Asa se face ca, prin
luna februarie, cu aproximativ doua luni inaintea probelor, cu mici exceptii pe
segmentul tactic, puteam da batalia finala. Pe la jumatatea lunii sunt
instiintat ca trebuie sa ma prezint in garnizoana in care imi incepusem cariera
de ofiter, pentru a participa la o convocare de pregatire a candidatilor care
urmau sa sustina concursul de admitere. M-am bucurat mult, in primul rand
pentru ca imi revedeam colegii si fostii şefi si colaboratori, dar si pentru ca
unitatea gazda cum i-am spus anterior, avea niste sali de specialitate model,
dar si niste lectori foarte buni. De fostele iubite nu vorbesc. Abia ma
casatorisem de cateva luni. Precizez ca
era un ger teribil in acea iarna atat in Bucuresti, dar mai ales in acea garnizoana pozitionata aproape
de munti. Am ajuns acolo, intr-o dimineata de luni. Esalonul care organiza
convocarea trimisese un colonel pe post de caporal sa ne invete, cum se invata!
Cred ca erau – 20 ° C, cand ne-a adunat pe platou sa ne spuna despre rolul sau in toata povestea
pregatirii. Putea sa faca asta intr-o sala unde era un pic mai cald, 0 ° C ! Nu
mint, ingheta apa din pahar în clase. În sfarsit, prima zi a trecut cum a
trecut. Orgoliul din mine ma zgandarea continuu. Nu ma impacam cu ideea ca am
venit sa invat, si primesc în schimb, lectii de sex moral. În plus, ne facuse si un program comun, care
nu avea nicio logica. Daca ar fi fost sa-l urmez ar fi insemnat sa asist la
niste prelegeri invatate deja.
Dupa amiaza, la o intalnire cu baietii
contracandidati, le solicit sa ne aliem si sa-i raportam colonelului ca, pentru
interesul nostru ar fi bine sa ne lase
sa ne facem singuri programul, in functie de lacunele fiecaruia. N-am reusit
sa-i conving. Le era teama .
Marti dimineata ma deplasez in sala ordonata.
Cu mantaua pe mine evident. La ora 8 punct intra colonelul. Si incepe
distractia. Cutare, nu esti incheiat la sireturi, cutare ai un nasture desfacut
la manta, cutare n-ai pantofii facuti, cutare si cutare de ce vorbiti intre
voi, de ce purtati manusi si toate tampeniile de genul acesta . Cand au venit
lectorii sa –si sustina prelegerile, am profitat ca individul plecase si le-am
spus ca ma gasesc la sala tactica unde am eu interesul sa ma documentez. Dupa
pranz, vine colonelul intr-unul din dormitoare unde ne adunasem sa mai discutam
intre noi. Incepe iar cu observatii cretine si nu mai rezist. Îi spun ca n-am
venit acolo sa-si bata joc de mine, ca functia mea, ca nivel de responsabilitate,
este mai importanta decat a lui si ca, in conditiile date, voi parasi cursul,
pentru ca nu ma ajuta cu nimic. Reactia a fost una specifica mentalitatii. S-o
vedem si p-asta! Un singur coleg a indraznit sa ma sustina doar asa, evaziv.
Ceilalti se bucurau, dar taceau.
Miercuri dimineata ma duc la cabinetul medical.
Medicului, un locotenent-colonel
apreciat de toata lumea pentru profesionalismul sau, ii explic cinstit despre
nemultumirile mele si ca vreau sa-mi dea o scutire medicala de trei zile, cu trimitere la
Bucuresti , la Centrul de Medicina Aeronautica si Spatiala (CMAS).
Imi intelege situatia si-mi spune ca, pentru a
nu avea si el probleme cu tov. colonel
trebuie sa ma trimita la policlinica oraseneasca si sa obtin un diagnostic. Rezolv problema, cu un buchet
de flori si o ciocolata, ma intorc cu diagnosticul, si obtin scutirea si
trimiterea la Bucuresti.
Ma prezint la commandant (recunosc ca ma
aprecia foarte mult, la fel ca toate cadrele din unitatea respectiva ) sa-mi
semneze ordinul de serviciu. Îmi iau la revedere de la el si plec. Nu apucasem
sa-i spun adevaratul motiv al plecarii mele.
Nici nu m-a intrebat. I-o fi spus medicul.
La iesirea din unitate, ghinion. Ma intalnesc
cu colonelul. Se holba la mine de parca eram extraterestru. Cum ai plecat, cine
ti-a dat voie fara aprobarea mea, intoarce-te urgent ca vei avea mari necazuri.
Nu mai stiu ce i-am raspuns exact, dar cred ca ceva, un fel de “sâc”, ai
vazut-o si pe asta! Ce scandal le-a facut, medicului si comandantului mi-au
spus colegii cand ne-am intalnit la examen. Joi dimineata ma duc la CMAS de unde obtin o internare ambulatorie, de 10 zile,
comunic la unitate datele sa fiu trecut
in OZU, ma duc acasa si ma apuc de invatat in continuare.
Stateam
linistit printre carţi si hărţi (de exercitiu), cand, luni dimineaţa, pe la 10.30, primesc un telefon de la un
coleg, prin care îmi spune că trebuie să
mă prezint de urgenţă la tov. general colonel. Seful meu era plecat din
ţară atunci. Intuiesc despre ce este
voba dar, despre dramatismul celor ce vor urma n-aveam cum să-mi imaginez. Iau
un taxi şi ajung la unitate pe la 11.00.
Împreuna cu seful cadrelor, care ma astepta, intram in biroul
generalului. Nu m-a lăsat să scot un cuvânt. M-a beştelit de nu m-am vazut.Îl
certa pe seful cadrelor ca de ce am ajuns in acea unitate. Tov. general,
îngăimam eu, a nu ştiu câta oară, permiteţi-mi să raportez. Nu-ţi permit nimic!
Şi-i ordonă colonelului cadrist, ca in 24 de ore sa dispar din acea unitate! Îi
spune şi la ce unitate să mă trimită. Mai încerc ceva în apărare şi mă aleg cu
un “marş afară, să-ţi iei gândul de la academie”!
Căzuse cerul peste mine! Doar ministrul mă mai
putea salva. Sau poate, un adjunct de ministru?
Ştiu doar atât, ca l-am rugat pe colonel să mai
aştepte o zi, înainte de a emite ordinul de mutare.
Subestimasem grav, capacităţile distructive ale
colonelului, şi începusem deja sa suport
consecintele.
Va urma…
duminică, 8 mai 2011
Prima functie, prima alarma, primul soc!
Va spuneam in prima mea postarea despre
parasutism, ca am ales la repartitie o garnizoana oarecare din tara. Pentru
aceeasi garnizoana, optase si un coleg de-al meu, seful promotiei noastre. Asa
ca, in seara ce precedea
prezentarea la unitate, ne-am
intalnit sa stabilim strategia pe care urma s-o abordam. Dimineata, ca la
regulament, cu tinuta nou-nouta calcata la dunga, usor incorsetati de centura cu diagonala, cu cismele lustruite oglinda, ne prezentam “comandantului unitatii”. Am pus ghilimelele
pentru ca, in realitate, unitatea noastra era de fapt o companie cu numar si
stampila separate, dar gazduita de alta unitate al carei comandant, un colonel,
era si comandantul acelei garnizoane. Dupa prezentarea la comandantul unitatii
gazda, si un oarecare timp de familiarizare, ne preia comandantul companiei, un
locotenent major, minoritar maghiar, om dintr-o bucata, bun meserias, (aveam sa
constat mai tarziu), casatorit, avea doi copii, la casa lui, ce mai. Ne spune
despre ce este vorba, fara prea multe detalii, precizandu-ne ca gradul functiei
lui este de maior iar cel al functiei
noastre, de capitan. Apoi nominalizeaza plutoanele pe care le vom
comanda.
Habar nu aveam cu ce se mananca o astfel de
sarcina, intr-o astfel de unitate. In anii de stagiu din scoala militara
exersasem ceva comanda si eram pregatit sa conduc (asa credeam eu) orice pluton.
Colegului meu ii repartizeaza un pluton cu misiuni cunoscute deja din scoala,
cu o mana de oameni si fara batai de cap. Trei subofiteri in subordine, 4
gradati si cativa soldati. Mie imi spune
ca voi prelua plutonul… si-mi zice o denumire de care nu mai auzisem niciodata,
printre toate denumirile de plutoane, intalnite prin scoala militara. Insira
componenta: 6 grupe; 42 militari, intre care 5 subofiteri si 12 gradati; 16
autovehicule, printre care 4 autocamioane! Sunt sigur ca militarii care citesc
aceste randuri, vor fi si ei surprinsi. Cred ca eram comandantul celui mai complex pluton existent
in armata Romaniei la acea data! Si din punct de vedere al componentei, dar si
din cel al misiunilor pe care le avea de executat. Uluiala mea era totala. Eram
speriat pur si simplu. Intelegeam 20-30 de militari, dar 42? In fine, comandantul de companie aduna unitatea, ne prezinta militarilor si ne
ordona sa trecem la luarea in primire. Eu stiam ca aceasta operatiune este una
dintre cele mai serioase din viata unui militar. Auzisem de ofiteri care au
platit scump superficialitatea in astfel de cazuri. Asa ca mi-am adunat
subofiterii si cei doi gradati aflati pe functie de subofiteri si le-am ordonat
sa-mi prezinte actele de predare-primire pentru tehnica si materialele pe care
le aveau in dotare. Mi le aduc, verific semnaturile, ii mai intreb daca le recunosc si daca au vreo problema. Unii
imi raporteaza mici lipsuri, dar nu
esentiale si ca le vor completa in scurt timp. Soferii camioanelor erau
angajati civili. Si ei imi comunica faptul ca sunt in regula si ca acestea sunt
in stare operativa. In aceasta circumstanta, activitatea in sine s-a redus la
minimum posibil. La sfarsitul
programului, comandantul unitatii gazda ne da pe mana unui coleg, cu un an mai mare decat noi,
spunandu-i sa ne arate apartamentul in care vom locui. Ajunsi acolo ni-l prezinta, oarecum deranjat,
ca pana sa venim noi locuise singur. Doua camere, nedecomandate. In sufragerie
doua paturi de cazarma echipate ca la soldati,
si nimic altceva. Dormitorul si l-a adjudecat, normal, era un pic mai
dotat. Avea o masa si un scaun. Ca sa ajunga aici trebuia sa treaca prin
sufragerie. Era mai bine pentru toti sa venim cat mai tarziu “acasa”. Cred ca
in puscariile de astazi, conditiile sunt mult mai bune. Noroc ca petreceam atat
de putin timp pe acolo!
Unitatea aceasta de tip companie, era una
operativa, adica un fel de gata de lupta permanent. Atunci nu intelegeam ce
inseamna asta dar, cand la nici doua saptamani de la prezentare, “incasam”
prima alarma cu iesire in raion, la ora 02.30 a.m., cu un pluton pe care nici
nu apucasem sa-l stapanesc, mai ca-mi
venea sa-mi iau campii. Il invidiam pe locatarul dormitorului ca nu trebuia sa
se deranjeze, el fiind incadrat la unitatea gazda. Ne prezentam la comandant ,
ni se comunica o situatie tactica oarecare , un ordin scurt de mars si gata!
Cei de la esalon cu ochii pe noi. Ce te-ai fi asteptat sa vezi de la doi tineri
locotenenti absolventi care inca nu se dezmeticisera? Noroc cu subofiterii si
militarii in termen ca pentru ei era ceva obisnuit. Adun si eu plutonul,
balmajesc ceva despre situatia tactica improvizez un ordin de mars in care
ordinea de incolonare mi-o transmitea un subofiter, care o stia de la sine dupa
atatea iesiri.
Ajungem in raion. Baietii mei stiau perfect ce
trebuiau sa faca. Desfasoara autospecialele, intind corturile amenajeaza
locasuri, masuri de siguranta, mascare, tot. Dar esalonul cunostea asta. Tinta
eram noi, cei doi locotenenti. Si vine un colonel, ma pune sa scot din mapa
(nici nu mai stiu daca o vazusem pana atunci) o tabela . Transmite codificat la
baza, imi zice, ca ai ajuns in raion si ca esti gata de indeplinirea misiunii.
Ma uitam la el, ma uitam la tabela, auzisem de ea doar asa, in treacat. O
foloseau ofiterii de serviciu pe unitate dar noi nu apucasem sa executam acest
serviciu. Dau din umeri a neputinta, comandantul de companie imi tot facea
semne dar eu ii recunosc colonelului
curios, ca nu stiu, si argumentez cumva ca e si normal daca ne raportam la
timpul de cand am sosit in unitate. Il cheama pe colegul meu, acelasi rezultat.
Ni se dau apoi niste situatii mai
pamantene, pe care le-am rezolvat prompt. Ora plecarii era cam 03.30. Ajunsesem
in raion pe la 05.00. Deja se facuse 11.00 si militarii erau si obositi si
morti de foame. Noroc cu bucataria rulanta ca isi facuse treaba astfel ca toata
lumea, si-a pregatit gamelele, si a trecut la rand, la marmite. Inapoi in
unitate, am ajuns seara, iar “acasa”,
noaptea. Colegul nostru, dormea. L-am lasat dormind, l-am gasit dormind!
Pana acum, compania, primise numai foarte bine
la toate alarmele de acest fel . Acum ca venisem noi, calificativul a fost doar
bine. De atunci, nu de gura comadantului, ca stia ca vina-i apartine, mi-am
facut temele perfect si n-am mai fost surprins niciodata, la nicio alarma,
indiferent de functia indeplinita.
Desi in aceasta unitate am fost incadrat
efectiv, cam 20 de luni, am “servit” in aceasta perioada cam 6 alarme de felul
celei descrise, doua tabere de istructie de cate o luna si doua prezentari de
exercitii in poligon, pentru delegatii militare ale Tratatului de la Varsovia.
Diferenta pana la plecarea definitiva din acea
garnizoana, a insemnat cursul, o convocare de o luna la parasutari, in anul
urmator absolviri cursului, cantonament
pentru si participare cu lotul esalonului,
la spartachiada militara de iarna si comanda unui pluton de militari TR .
Cei doi
colegi de apartament, au ramas in acea garnizoana. Din pacate, nu s-au bucurat de gradul de
colonel. In acea unitate atunci, doar 3 functii erau corespunzatoare acelui
grad si s-au pensionat cu gradul de lt. colonel, ceea ce nu-i putin, pentru ca,
atunci cand m-am mai intalnit cu ei dupa
trecerea in rezerva, s-au declarat multumiti.
Despre, locul, rolul si misiunile reale ale
acestei companii cu rang de unitate, aveam sa stiu cu adevarat abia la
Academie cand am invatat despre Rezerva
General Strategica.
Acel curs despre care v-am spus cate ceva, mi-a
schimbat destinul, in sensul ca, la aproape doi ani si jumatate de la
absolvire, am fost numit pe o functie
corespunzatoare gradului de locotenent –colonel, intr-o alta garnizoana
din tara. Cand mi s-a citit ordinul de numire, am remarcat o rumoare in randul
asistentei, atunci cand s-a pronuntat gradul functiei. Justificat cumva. Ca sa
fac fata acelei functii, am muncit si am
invatat pe rupte. Si chiar daca functia presupunea ca titularul sa fie
absolvent al Academiei Militare, m-am dus la un vecin de garnizoana absolvent
al acestei institutii si l-am rugat doar
sa ma lase sa-i vad documentele si sa-mi precizeze bibliografia.
Dupa 3 luni, nu aveam secrete. Ca “recompense”, noul commandant mi-a mai pasat
prin cumul doua functii din lipsa de titulari , plus pe cele de ofiter cu cercetarea penala, si sef
al Comenduirii de Garnizoana.
Din perspectiva ultimei functii, am repartizat
fiecarui militar numit in unitate, cel putin un apartament cu 2 camere, chiar
daca solicitantul era burlac. Sa ma pomeneasca, pentru ca stiti ce criza de
locuinte era in armata in acea vreme! Cred ca unii dintre ei mai locuiesc si
acum acolo.
Pentru ca seriozitatea in munca a impus respect
si apreciere din partea sefilor mei, dupa 3 ani si doua luni, am fost chemat de
esalon la Bucuresti
si numit pe o functie superioara. Acum nu mai conta experienta. Studiile
academice, imi erau absolut necesare. In cateva luni, burlac fiind inca
m-am hotarat sa inaintez un raport prin care
ceream sa mi se aprobe sustinerea examenului de admitere in Academia Militara.
Si cu toate ca, de regula, burlacii nu prea treceau proba, mie mi s-a aprobat. In viitoarea postare, am sa va relatez un caz
incredibil pe care mi l-a provocat un colonel, pe timpul unei convocari de
pregatire, pentru sustinerea acestui
examen. Ma mir ca n-am ajuns la balamuc! O sa “vedeti” si o sa va minunati!
Ca sa va puteti imagina “nivelul” functiei, va spun doar ca, seful meu direct era general
de brigada, iar seful sefului meu, era general locotenent si se
subordona direct ministrului apararii nationale.
S-auzim numai de bine!
marți, 3 mai 2011
Medicamente care ne omoara?!
DE CITIT NEAPARAT, DAR SI DE
VERIFICAT, CACI PREA SE ''LEAGA'' UNELE ZVONURI CARE NE INDICA DREPT TINTE
SIGURE ALE UNEI EXTERMINARI PUSE LA CALE IN ''MARILE LABORATOARE" ALE BINEFACERILOR GLOBALIZARII. DACA NU SUNTEM
DE-A DREPTUL CHIORI SI NU NE UITAM CEVA MAI ATENT IN JURUL NOSTRU, CHIAR NE
MERITAM SOARTA, CREZAND CA NOUA NU NI SE VA INTAMPLA NIMIC RAU!
Romania este, si la capitolul
medicamente, un "sat fara caini", un maidan pe care vin si se joaca
cu sanatatea si viata "prostimii" sute si sute de
fabricanti de medicamente, de medici si farmacisti! Bani sa iasa... si ies fara
numar! Oameni buni, daca de voi nu va intereseaza... macar copiilor vostri le puteti salva viata!
Incepem acum o serie de
dezvaluiri socante, unele incredibile, referitoare la medicamentele romanilor,
unele dintre acestea fiind doar ale romanilor pentru ca lumea normala, tarile
civilizate... le-au interzis ca sa nu mai moara oamenii!!! Primul pe lista
este..."medicamentul saracului" sau celebrul Algocalmin. Piata algocalminului
din Romania este estimata la peste 11 milioane de dolari anual. Pretul mic l-a
transformat in calmantul nr. 1 pentru romani. Un adevarat "medicament al
saracului", spun medicii. Licenta pentru denumirea de
"algocalmin" este detinuta de fosta fabrica de
medicamente SICOMED. In anul 2005
cehii de la Zentiva au preluat licenta si astfel, doar datorita algocalminului
le-au crescut vanzarile cu peste... 1.000 de procente. Potrivit surselor medicale, dintre toate
medicamentele fabricate de compania de medicamente Zentiva, calmantul pe baza
de
metamizol aduce, de departe, cele mai substantiale
profituri. Din aceasta piata, au reusit sa prinda felii importante si alte
companii farmaceutice care produc algocalmin, dar sub o alta denumire.
Algocalminul se mai numeste si algozone, si este produs de Ozone Romania .
Agentia Europeana de Evaluare a Produselor Medicale, de recomandarile careia
suntem obligati sa tinem cont,
nu a restrictionat folosirea
algocalminului. Cu toate acestea, majoritatea tarilor europene l-au interzis de
mai multi ani. Studiile au demostrat ca metamizolul din algocalmin poate
provoca o boala fatala, numita agranulocitoza, o boala... mortala care
debuteaza ca o infectie supraacuta.
Boala distruge celulele din
maduva osoasa, altfel spus ... tratarea durerilor de cap cu algocalmin duce la
distrugerea sangelui.
Mai periculoase decat
algocalminul, sustin medicii, sunt calmantele de durere care folosesc in
componenta, alaturi de metamizol o a doua substanta activa. De departe,
Piafenul (metamizol si antispastic) este cel mai riscant de administrat. Altul
este Benalgin, un calmant pe baza de matamizol si cofeina. Ambele se vand la liber in
farmaciile romanesti, fara niciun fel de restrictii. Primii care au interzis
metamizolul au fost americanii, inca din 1977. Din aceeasi perioada dateaza si
decizia statului sudez de interzicere a calmantului. Azi substanta din care se
face"calmantul saracului" din
Romania este interzisa in
Danemarca, Belgia - unde trecuta la rubrica otravuri - Germania, Spania - din 1989,
Olanda - incepand cu 1990, Grecia sau Irlanda. Am luat doar exemple din Europa
si Statele Unite!
Pe lista analgezicelor
considerate nocive de occidentali, dar care se folosesc frecvent in Romania, se
mai regasesc Dipyrone, Novalgin, etc., medicamente care au la baza substanta
denumita noramidopirina metansulfonat si fenilbutazona, Butazolidine, Rheopirin
R, Reumopiryrine etc., care au la baza fenilbutazona. In plus, pe piata
romaneasca se gasesc si combinatii ce contin Scobutil Compus sau aminofenazona
- Aminofenazona L, Lizadon.
Piroxicamul si Aulinul sunt si
ele pe lista neagra a Agentiei Europene a Medicamentului.
Medicamentul care ucide...Va vine
a crede? Iata despre cine este vorba :
Aulinul este un alt medicament
care poate ucide si totusi este vandut la liber in farmaciile romanesti. Mai
grav, Aulinul este vandut si in formele sale pentru copii (pediatrice) cu toate
ca riscul este si mai mare. Aulinul este interzis in tari precum Spania, Marea
Britanie, Finlanda, Turcia, SUA, Australia sau Japonia, deoarece s-a constat ca
provoca frecvent ...insuficienta hepatica mortala!!!
Aulinul este recomandat pentru tratamentul
durerii si inflamatiei asociate osteoartritelor, entorselor si luxatiilor,
durerilor menstruale. Aulin se numara printre cele mai cautate si utilizate
medicamente in Romania, datorita efectelor sale calmante imediate. Putini insa
stiu ca substanta activa continuta de Aulin, denumita nimesulid, poate fi...
mortala. Acum poate intelegeti mai bine de ce am corelat de la bun inceput Codex
Alimentarius de... industria farmaceutica de pe planeta! Poate asa vedeti mai
clar de ce miliardarii Americii si ai Europei - nu toti, ca sa nu mergem cu
prostii la tribunal sau sa ne calce masina mai repede – de ce aceste
"forte ale banului si raului" vor inlocuirea usturoiului, a mentei si
a ceaiului de tei cu... produsele minunate si clar... vindecatoare ale concernelor farmaceutice!
Agentia Europeana de Evaluare a
Produselor Medicale a interzis administrarea Aulinului copiilor sub 12 ani. De
asemenea, Comisia Europeana a Medicamentului a reluat, spre analiza,
nimesulidul, in vederea retragerii sale de pe teritoriul intregii Uniuni
Europene. Aulinul a fost restrictionat chiar si in tara producatoare, Irlanda.
Consiliul Irlandez pentru Siguranta Medicamentelor a atras atentia asupra
pericolului pe care il prezinta. In Romania
... este la mare pret pentru ca sanatatea sau chiar viata copiilor nostri... nu
e la pret european. Daca tot vrem depopularea planetei, moartea pentru sute de
milioane de oameni... de ce sa nu punem accent pe romani?
Din cauza efectelor secundare
grave o serie de medicamente au fost retrase de pe piaţă în unele ţări. Cu
toate acestea ele continuă să fie comercializate în... România! Suntem un vast laborator cu 20 de milioane de cobai,
un loc in care se fac bani, multi bani, pe sanatatea si chiar viata..."prostimii"
Europei! "Prostimea", adica ce a ajuns poporul roman in ultimii 21 de
ani, este doar... o bună piaţă de desfacere pentru multe medicamente criminale
interzise în alte state. Vreti exemple? Vreti sa ne salvam macar copiii daca
pentru multi dintre noi este prea tarziu? Luati hartie si ceva de scris:
Sprayul pentru astm
Isoproterenol, comercializat sub numele de Isuprel, a ucis în anii '60 în jur
de 3500 de pacienţi. Cu toate acestea el se comercializează în continuare în
ţara noastră şi este prescris în diverse afecţiuni ale inimii. Ce medici, ce
interese, ce bani sunt in joc?
- Medicamentul Stilbestrola fost dovedit ca producând tumori uterine şi mamare la femei şi a fost scos de pe piaţă
în unele ţări europene. În România
este produs şi comercializat de patru companii farmaceutice. Oare medicii care prescriu astfel de
"leacuri vindecatoare" sunt prosti, sunt rai sau sunt doar... platiti bine?
- În 1970 au fost scoase de pe piaţă tranchilizantele Pronap şi Plaxin pentru că produceau moartea nou
-născuţilor.
-Thyreotom forte, un medicament
pentru suplimentarea aportului de hormoni tiroidieni la pacienţi cu
hipotiroidie a fost scos de pe piaţă în Germania în 2005. Pentru ca la romani merge
perfect ceea ce este interzis la nemti... medicamentul este în continuare
prescris de medicii nostri şi se găseşte în farmacii.
-În 1984 ziarul Daily-Mail a
scris clar că medicamentul împotriva acneei, Roacutan, medicament care se prescrie
şi în prezent, a condus la malformaţii
foarte grave ale nou-nascutilor. Peste
50% dintre mamele care, in timpul
sarcinii, au luat Roacutan, au nascut copii malformati!
Roacutan este prescris în continuare de... doctorii
români.
- Zelmac, medicament impotriva afectiunilor digestive, care se vinde in Romania la ora actuala, produs de compania
Novartis, a fost scos de pe piata in
Germania, in aprilie 2007, desi nici macar nu fusese aprobat inca, fiind folosit ilegal de catre doctori in scopul
testarii lui pentru industria
farmaceutica.
- Ketotifen,un medicament pentru tratamentul de lunga durata in astmul bronsic alergic sau cu componenta alergica,
bronsita alergica si tulburari astmatice a fost scos in 2006 de pe piata in
Germania , din cauza efectelor secundare grave la nivelul globului ocular
si al rinichilor. In Romania se gaseste in farmacii.
- Terfenadin, antialergic, a fost scos de pe piata in mai multe tari europene. In Romania se gaseste sub
denumirea de Histadin, un sirop folosit in tratamentul simptomelor multor afectiuni
alergice si in prevenirea si tratamentul reactiilor alergice la
transfuzia de sange.
- Methotrexat,de asemenea impotriva leucemiei, a produs tumori si a dus la anemie grava si ruperea intestinelor. In
Romania este comercializat si prescris
in reducerea dureriilor si a tumefactiilor articulare.
- Mitothan,un alt medicament
impotriva leucemiei, duce la moartea rinichilor secundari. La noi se gaseste sub
numele de Lysodren si este utilizat
pentru tratamentul cancerului stratului exterior al glandei suprarenale.
- Antibioticul Isoniazid duce la moartea ficatului. Acesta este comercializat in Romania .
Sunt foarte putini din pacate cei
care au curajul, inconstienta sau posibilitatea sa spuna lucrurilor pe nume.
"Afacerea" medicamentelor care "ucid lent" este una de
succes: sute si sute de miliarde de dolari sau euro in fiecare an!!! Cu ceva
timp in urma Dr. Scott Reuben, angajat al companiei farmaceutice Pfizer - cea care produce de
exemplu "minunatia" Viagra a declanşat cel mai mare scandal de
falsificare din istoria medicinei, recunoscând că, timp de 13 ani avea sarcina
de a falsifica rezultatele studiilor şi cercetărilor, pentru ca produsele
farmaceutice ale companei să aibă un succes mai mare pe piaţă. În calitate de
colaborator al biroului de presă de la compania Pfizer , el a publicat cu
duzina în reviste medicale de specialitate articole fără niciun dram de adevăr.
luni, 2 mai 2011
NIHIL SINE DEO!
Raspund la o postare de pe un blog, din 29.04.
intitulata „Credinta sau Religie”.
Sa precizez pentru inceput ca respect toate
optiunile religioase ale oricarei persoane, nu-i condamn pe atei, si
sustin libertatea de constiinta, indiferent de sistemul de valori la
care se raporteaza individul, daca prin aceasta raportare, nu incalca sau nu
ingradeste, drepturile individuale . Sustine acest lucru un „ateu convins „
candva, care, la expresia cunoscuta „ cu Dumnezeu inainte si cu dracu-n fata
lui” adaugase o alta blasfemie, „eu in
fata dracului”.
Acum nu
numai ca nu mai sunt ateu (se schimba lumea Tigrii2), dar cred cu tarie in
Dumnezeu si-n puterea Lui, dar si in ingerii pe care acesta ni-i trimite pe
pamant, sa ne ocroteasca. Am sa va spun
cu o alta ocazie, cum am fost salvati eu si familia mea, de la o mare
nenorocire, de catre acesti ingeri.
Si-acum ,
despre convingerile religioase ale lui Eminescu,
iata ce scrie in „Scisoarea I”
'La-nceput pe
când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/ Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă/
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…/ Când pătruns de sine însuşi
odihnea cel nepătruns./ Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost
lume pricepută şi nici minte s-o priceapă...'
In urma
cercetărilor sale multidisciplinare, Eminescu ajunge la concluzia că nu toate
tainele lumii pot fi dezlegate prin ştiinţele pozitive. De aceea notează pe
foaia unui manuscris: 'Există un secret - Dumnezeul lumii, mecanica
Universului'.
Redau mai jos, opinia studentului Albert Einstein.
“Dumnezeu vs. stiinta”
Intr-o sala
de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filosofie…
Sa va explic
care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si
apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare:
- Esti
crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle,
spune studentul
- Deci crezi
in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e
bun?
- Desigur,
Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu
atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti
bun sau rau?
- Biblia
spune ca sunt rau.
Profesorul
zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o
persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai
incerca?
- Da, dle.
As incerca.
- Deci esti
bun.
- N-as spune
asta.
- Dar de ce
n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea
am vrea daca am putea. - Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu
raspunde, asa ca profesorul continua.
El nu ajuta,
nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui
Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul
tace.
- Nu poti
raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca
sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o
luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da,
spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu
ezita la aceasta intrebare
- Nu
- De unde
vine Satana?
Studentul
ezita.
- De la
Dumnezeu.
- Corect.
Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e
peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
Deci cine a
creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a
creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce
facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou,
studentul nu raspunde.
- Exista pe
lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se
foieste jenat.
- Da
- Deci cine
le-a creat?
Studentul
iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat?
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei.
Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi
in Isus Cristos, fiule?
Vocea
studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle
profesor, cred.
Batranul se
opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a
identifica si observa lumea din jurul tau.
- L-ai vazut
vreodata pe Isus?
- Nu, dle.
Nu L-am vazut.
- Atunci
spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle,
nu l-am auzit.
- L-ai
simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata
o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle,
ma tem ca nu.
- Si totusi
crezi in el?
- Da.
Conform
regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul
tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic,
raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da,
credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu.
Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul
ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle
profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista
frig?
- Da, fiule,
exista si frig.
- Nu, dle,
nu exista.
Profesorul
isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte
tacuta.
Studentul
incepe sa explice.
- Poate
exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura
nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem
ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem
merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai
scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn
de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un
corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F)
inseamna absenta totala a caldurii.
- Vedeti,
dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta
caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice,
deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar
absenta ei.
Clasa e
invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar
intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da,
raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou
raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista
lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar
daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se
numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui
cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca
intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul
incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa
demonstrezi, tinere?
- Da, dle
profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun
inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa
fie si ea gresita.
De data
asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresite?
-Poti
explica in ce fel?
- Lucrati cu
premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca
exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de
Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica
nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar
NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa
consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca
lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum
spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din
maimuta?
- Daca te
referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati
observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul
incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta
argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment
ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate
demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum
ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa
murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa
continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student,
permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul
sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul
profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului,
l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci,
conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil,
stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune
ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e
cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata
impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
Presupun ca
va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci,
acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata,
continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum
nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede
zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele
crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt
nimic altceva decat raul.
La asta,
studentul a replicat:
- Raul nu
exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui
Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie
absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla
cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care
apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista
lumina?
Profesorul
s-a asezat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)